ALARMÁRE, alarmări, s. f. Acțiunea de a (se) alarma și rezultatul ei. – V. alarma.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ALARMÁRE s.f. Acțiunea de a (se) alarma. [< alarma].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ALARMÁRE, alarmări, s. f. Acțiunea de a (se) alarma.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

Alarmare ≠ liniștire
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

alarmáre s. f., g.-d. art. alarmării; pl. alarmări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ALARMÁ, alarmez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) neliniști, a (se) îngrijora. ♦ Tranz. A pune în stare de alertă, de pregătiri, a da alarma (la apropierea unei primejdii). – Din fr. alarmer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A ALARMÁ ~éz tranz. 1) A face să se alarmeze; a alerta. 2) A pune în stare de alarmă; a da alarma. /<fr. alarmer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ALARMÁ mă ~éz intranz. A fi cuprins de alarmă; a se neliniști; a se alerta. /<fr. alarmer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ALARMÁ vb. I. 1. refl., tr. A (se) neliniști. ♦ A (se) înfricoșa; a (se) speria. 2. tr. A da alarma; a pune în stare de alarmă. [< fr. alarmer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ALARMÁ vb. I. tr., refl. a (se) înfricoșa; a (se) alerta. II. tr. a da alarma, a pune în stare de alarmă (1). (< fr. alarmer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ALARMÁ, alarmez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) neliniști, a (se) speria. ♦ Tranz. A pune în stare de atenție mare, de pregătiri. A alarmat tabăra. – Fr. alarmer.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ALARMÁ vb. v. îngrijora.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A (se) alarma ≠ a (se) calma, a (se) astâmpăra, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) potoli
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

alarmá vb., ind. prez. 1 sg. alarméz, 3 sg. și pl. alarmeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*alarméz v. tr. (fr. alarmer). Umplu de alarmă, de îngrijorare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink