ALĂPTÁ, alăptez, vb. I. Tranz. A hrăni puii cu laptele propriu, secretat de glandele mamare; a da să sugă; a apleca. – A3 + lapte (după fr. allaiter).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A ALĂPTÁ ~éz tranz. (nou-născuți) A face să sugă lapte din mamelă; a hrăni cu piept. /a + lapte
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ALĂPTÁ, alăptez, vb. I. Tranz. A hrăni un nou-născut cu lapte, dându-i să sugă de la mamelă. – Din a3 + lapte (după fr. allaiter).
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ALĂPTÁ vb. (înv. și reg.) a apleca, (prin Transilv.) a băia. (Mama își ~ pruncul.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A alăpta ≠ a înțărca
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
alăptá (-téz, -át), vb. – A hrăni cu laptele propriu, a da să sugă. – Mr. alăptez. Formație neol., cel puțin în rom., pe baza fr. allaiter (cf. REW 143). Nu este atestat uzul său pop.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
alăptá vb., ind. prez. 1 sg. alăptéz, 3 sg. și pl. alăpteáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
alăptéz v. tr. (d. lapte saŭ lat. allactare). Daŭ țîță, nutresc cu laptele meŭ. – Și lăptez (lat. lactare).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink