AJURÁRE, ajurări, s. f. Acțiunea de a ajura. – V. ajura.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AJURÁRE s.f. Acțiunea de a ajura. [< ajura].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ajuráre s. f., g.-d. art. ajurării, pl. ajurări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AJURÁ, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. – Din fr. ajourer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A AJURÁ ~éz tranz. A ornamenta cu un ajur. /<fr. ajourer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AJURÁ vb. I. tr. A face un ajur. [< fr. ajourer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AJURÁ vb. tr. a executa un ajur. (< fr. ajourer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AJURÁ, ajurez, vb. I. Tranz. A face ajur. – Fr. ajourer.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ajurá vb., ind. prez. 1 sg. ajuréz, 3 sg. și pl. ajureáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink