AIURÍRE s. f. v. aiurare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AIURÍRE s. f. v. aiurare.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AIURÍ vb. IV. v. aiura.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AIURÍ vb. IV. v. aiura.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

aiurí (a ~) (a zăpăci) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aiurésc, imperf. 3 sg. aiureá; conj. prez. 3 să aiureáscă
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de CristinaDianaN | Semnalează o greșeală | Permalink