AIUREÁLĂ, aiureli, s. f. 1. Delir. 2. (Fam.) Vorbire lipsită de sens; absurditate. 3. (Fam.) Zăpăceală, tulburare, dezordine. [Pr.: a-iu-] – Aiuri + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AIUREÁLĂ, aiureli, s. f. Delir; vorbire lipsită de sens; absurditate. – Din aiuri + suf. -eală.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AIUREÁLĂ s. 1. v. delir. 2. v. sminteală. 3. v. absurditate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

aiureálă s. f., g.-d. art. aiurélii; pl. aiuréli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

aĭureálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a aĭura.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink