opțiuni
  • info
2 intrări
49 de definiții

Explicative DEX

AISTA pron. dem., adj. dem. v. aiesta.

aista ad, pd vz aiesta

AISTA1, aiștia, pron. dem., adj. dem. v. aiesta.

AISTA2, adj. dem. m. v. aist.

AISTA2, aiștia, pron. dem. m. (Mold., Transilv.) Acesta. Aista-i un leneș, care nu credem să fi mai avut păreche în lume. CREANGĂ, P. 330. Pe semne c-aista-i Flămînzilă. CREANGĂ, P. 241. Îi mîncase și pe aiștia, pe toți. ȘEZ. III 185. ◊ (Precedat de un «de» partitiv) Măi băiete, dă-mi și mie un purcel de aiștia! – Ți l-oi da și pe aista, zise băiatul, dacă ți-i lepăda cămașa. ȘEZ. II 153. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. aistuia, gen.-dat. pl. aistora.

AISTA1 adj. dem. m. v. aist.

AISTA2, aiștia, pron. dem. m. (Reg.) Acesta [Gen.-dat. sg. aistuia, gen.-dat. pl. aistora] – V. aiest.

AISTA1, adj. dem. m. v. aist.

AIEST, AIASTĂ, aiești, aieste, adj. pron. dem. (Reg.; când urmează după substantiv are forma aiesta, aiasta) Acest. [Gen. -dat. sg.: aiestui, aiestei, gen.-dat. pl.: aiestor; (când are forma aiesta, aiasta) gen.-dat. sg.: aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl.: aiestora. – Var.: aist adj. dem.] – Lat. ad + istum.

AIESTA, AIASTA, aieștia, aiestea, pron. dem., adj. pron. dem. (Reg.) Acesta. [Gen.-dat. sg.: aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl.: aiestora. – Var: aista pron. dem., adj. pron. dem.] – V. aiest.

AIST adj. dem. v. aiest.

aest, aiastă[1] pd, ad vz acest

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

aiest, aiastă a [At: DA / V: aist / P: a-ie~ / Pl: ~ești, ~e / E: ml ad + istum] (Reg) Acest.

aiesta, aiasta pd, ad [At: DA / V: aista / P: a-ie- / E: aiest] 1-2 (Reg) Acesta. corectat(ă)

aist a vz aiest

❍AESTA pron. adj. dem. m. (pl. aeștia; gen.-dat. sg. aestuia, pl. aestora; – f. AIASTA (pl. aestea; gen.-dat. sg. aeștia, pl. aestora) = ĂSTA, ĂSTA.

❍AIASTA 👉 AESTA.

❍AIST(A) = AEST(A).

AIEST, AIASTĂ, aiești, aieste, adj. dem. (Reg.: când urmează după substantiv are forma aiesta, aiasta) Acest. [Gen.-dat. sg.: aiestui, aiestei, gen.-dat. pl. aiestor; (când are forma aiesta, aiasta) gen.-dat. sg.: aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl.: aiestora. – Pr.: a-iest. – Var.: aiesta adj. dem.] – Lat. ad + istum.

AIESTA2, AIASTA adj. dem. v. aiest.

AIESTA1, AIASTA, aieștia, aiestea, pron. dem. (Reg.) Acesta. [Gen.-dat. sg.: aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl.: aiestora. – Pr.: a-ies-] – V. aiest.

AIST, aiști, adj. dem. m. (Reg.; când urmează după substantiv are forma aista) Acest. [Gen.-dat. sg.: aistui, gen.-dat. pl.: aistor; (când are forma aista) gen.-dat. sg.: aistuia, gen.-dat. pl.: aistora – Var.: aista adj. dem. m.] – V. aiest.

AISTE adj. dem. f. pl. (Reg.) Aceste. – V. aist.

AIESTA, AIASTA, aieștia, aiestea, pron. dem., adj. dem. (Reg.) Acesta. [Gen.-dat. sg.: aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl.: aiestora. – Var.: aista pron. dem., adj. dem.] – V. aiest.

AIEST, AIASTĂ, aiești, aieste, adj. dem. (Mold., Transilv.; precedă substantivul; cînd urmează după substantiv are forma aiesta, aiasta) Acest. Ia, na-ți și ție bolohanul aiesta. SBIERA, P. 178. Așteptai cu nerăbdare, ce are să iasă din năzdrăvănia aiasta. ȘEZ. II 112. ◊ (Urmînd după substantiv, în forma de f. pl. aieste) Vine în toate diminețile, de cetește sub răchițele aieste. NEGRUZZI, S. III 11. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. aiestui, aiestei, gen.-dat. pl. aiestor; (cînd are forma aiesta, aiasta) gen.-dat. sg. aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl. aiestora.

AIESTA1, AIASTA adj. dem. v. aiest.

AIESTA1, AIASTA adj. dem. v. aiest.

AIESTA2, AIASTA, aieștia, aiestea, pron. dem. (Mold., Transilv.) Acesta. Apoi mai îmi vine a crede că aiasta-i țara spinilor și n-am încotro. CREANGĂ, P. 203. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl. aiestora.

AIST, aiști, adj. dem. m. (Mold., Transilv.; cînd precedă substantivul determinat are forma aist și uneori aista, iar cînd urmează după substantiv are forma aista) Acest. Mă! da al dracului cucoș i-aista! CREANGĂ, P. 65. Dar aista cal ți l-ai ales? CREANGĂ, P. 197. Aista n-o fost pui, o fost dracu. ȘEZ. II 98. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. aistui, gen.-dat. pl. aistor (cînd are forma aista) pl. aiștia, gen.-dat. sg. aistuia, gen.-dat. pl. aistora.

AISTE adj. dem. f. pl. (Mold.; precedă cuvîntul sau urmează după el) Aceste. Tunurile lor bat în zidurile aiste necontenit de cinci zile. ALECSANDRI, T. 1494. Aiste cuvinte mi-o rostit. ALECSANDRI, T. 1501.

AIEST, AIASTĂ, aiești, aieste, adj. dem. (Reg.; cînd urmează după substantiv are forma aiesta, aiasta) Acest. [Gen.-dat. sg.: aiestui, aiestei; gen.-dat. pl. aiestor; (cînd are forma aiesta, aiasta) gen.-dat. sg. aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl. aiestora. – Var.: aiesta, aiasta adj. dem.] – Lat. ad + istum.

AIESTA2, AIASTA, aieștia, aiestea, pron. dem. (Reg.) Acesta. [Gen.-dat. sg. aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl. aiestora.] – V. aiest.

AIST, aiști, adj. dem. m. (Reg.; cînd urmează după substantiv are forma aista) Acest. [Gen.-dat. sg. aistui, gen.-dat. pl. aistor; (cînd are forma aista) gen.-dat. sg. aistuia, gen.-dat. pl. aistora. – Var.: aista adj. dem. m.] – V. aiest.

AISTE adj. dem. f. pl. (Reg.) Aceste.

aíst, aĭástă pron., pl. aiștĭ, aĭeste (ca și ăsta, ista) Est. Aceasta, acesta. Aista, aĭasta se zice cînd e singur saŭ după subst.: aista-i, omu aista, femeĭa aĭasta maĭ ob. omu ista, femeĭa asta.

ăst, ásta pron., pl. ăștĭ, aste. Acest, aceasta. Astă-noapte, astă-vară, noaptea orĭ vara precedentă (trecută). – În est nu se zice ăsta, ci ista și aista. În vest az-noapte saŭ azĭ noapte, fals îld. astă-noapte. Lit. astă seară barb după fr. ce soir. Corect e numaĭ deseară și în seara asta (mold. fam. ĭen sară). Seara din ajun se numește aseară orĭ ĭerĭ seară.

Ortografice DOOM

aista v. aiesta

!aiest (reg.) adj. pr. antepus m., g.-d. aiestui, pl. aiești; f. aiastă, g.-d. aiestei, pl. aieste, g.-d. m. și f. aiestor (aiest om)

!aiesta (reg.) pr. m., adj. pr. postpus m., g.-d. aiestuia, pl. aieștia (desp. -ti-a); f. aiasta, g.-d. aiesteia, pl. aiestea, g.-d. m. și f. aiestora (omul aiesta)

aiest/aist (reg.) adj. pr. antepus m. (~ om), g.-d. aiestui/aistui, pl. aiești/aiști; f. aiastă, g.-d. aiestei/aistei, pl. aieste/aiste, g.-d. m. și f. aiestor/aistor

aiesta/aista (reg.) pr. m., adj. pr. postpus m. (omul ~), g.-d. aiestuia/aistuia, pl. aieștia/aiștia; f. aiasta, g.-d. aiesteia/ aisteia, pl. aiestea/aistea, g.-d. m. și f. aiestora/aistora

aist v. aiest

aiest/aist adj. m. (antepus), g.-d. aiestui/aistui, pl. aiești/aiști; f. sg. aiastă, g.-d. aiestei/aistei, pl. aieste/aiste, g.-d. m. și f. aiestor/aistor

aiesta/aista pr. m., adj. m. (postpus), g.-d. aiestuia/aistuia, pl. aieștia/aiștia; f. sg. aiasta, g.-d. aiesteia/aisteia, pl. aiestea/aistea, g.-d. m. și f. aiestora/aistora

Sinonime

AIEST adj. v. acest.

AIESTA pron. v. acesta.

aiest adj. v. ACEST.

aiesta pron. v. ACESTA.

Arhaisme și regionalisme

aiesta, aiasta, (aista, ista), pron. dem. (pop.) Acesta: „Că nu se face să mă aplec până la pământ, să ridic numai o bucată de fier rău, pentru ista fier rău” (Bilțiu, 1999: 361). – Lat. ad + istum (MDA).

aiesta, aiasta, (aista), pron. dem. – (pop.) Acesta. – Lat. ad + istum (MDA).

Intrare: aiest
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P6)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • aiest
  • aiastă
plural
  • aiești
  • aieste
genitiv-dativ singular
  • aiestui
  • aiestei
plural
  • aiestor
  • aiestor
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P8)
Surse flexiune: DOOM 2
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • aist
  • aistă
plural
  • aiști
  • aiste
genitiv-dativ singular
  • aistui
  • aistei
plural
  • aistor
  • aistor
adjectiv invariabil (I9)
  • aiste
Intrare: aiesta
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P7)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • aiesta
  • aiasta
plural
  • aieștia
  • aiestea
genitiv-dativ singular
  • aiestuia
  • aiesteia
plural
  • aiestora
  • aiestora
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P9)
Surse flexiune: DOOM 2
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • aista
  • aista
plural
  • aiștia
  • aistea
genitiv-dativ singular
  • aistuia
  • aisteia
plural
  • aistora
  • aistora
aesta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
aiasta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aiest, aiastăadjectiv pronominal

  • comentariu Se folosește antepus. DEX '09
  • 1. regional Acest. DEX '09 MDA2 DLRLC
    sinonime: acest
    • format_quote Tunurile lor bat în zidurile aiste necontenit de cinci zile. ALECSANDRI, T. 1494. DLRLC
    • format_quote Aiste cuvinte mi-o rostit. ALECSANDRI, T. 1501. DLRLC
etimologie:

aiesta, aiastaadjectiv pronominal

  • comentariu Se folosește postpus. DEX '09
  • 1. regional Acesta. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: acesta
    • format_quote Ia, na-ți și ție bolohanul aiesta. SBIERA, P. 178. DLRLC
    • format_quote Așteptai cu nerăbdare, ce are să iasă din năzdrăvănia aiasta. ȘEZ. II 112. DLRLC
    • format_quote Vine în toate diminețile, de cetește sub răchițele aieste. NEGRUZZI, S. III 11. DLRLC
    • format_quote Apoi mai îmi vine a crede că aiasta-i țara spinilor și n-am încotro. CREANGĂ, P. 203. DLRLC
    • format_quote Aista-i un leneș, care nu credem să fi mai avut păreche în lume. CREANGĂ, P. 330. DLRLC
    • format_quote Pe semne c-aista-i Flămînzilă. CREANGĂ, P. 241. DLRLC
    • format_quote Îi mîncase și pe aiștia, pe toți. ȘEZ. III 185. DLRLC
    • format_quote Măi băiete, dă-mi și mie un purcel de aiștia! – Ți l-oi da și pe aista, zise băiatul, dacă ți-i lepăda cămașa. ȘEZ. II 153. DLRLC
    • format_quote Mă! da al dracului cucoș i-aista! CREANGĂ, P. 65. DLRLC
    • format_quote Dar aista cal ți l-ai ales? CREANGĂ, P. 197. DLRLC
    • format_quote Aista n-o fost pui, o fost dracu. ȘEZ. II 98. DLRLC
etimologie:
  • vezi aiest DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „aista” (4 clipuri)
Clipul 1 / 4