păiuș s. n., pl. păiușe/păiușuri

AIRA L., AIRA, fam. Gramineae. Gen originar din regiuni mediteraneene, cca 10 specii, ierburi anuale. Flori (2) hermafrodite, în spiculețe mici, în paniculă rară, cu pedunculi filamentoși, ramificați. Frunze înguste.

Aira caryophyllea L. Specie cu spiculete scurte (pînă la 3 mm lungime), în paniculă (cca 8,5 cm lungime) rară. Tulpină erectă, pînă la 45 cm înălțime.

Aira elegans Willd. (syn. A. capillaris Host). Specie anuală. Paniculă erectă, de mai multe ori bifurcată, cu pedunculi filamentoși. Frunze scurte, rigide.

PĂIUȘ s. v. iarba-câmpului, năgară, pir.

PĂIUȘ s. (BOT.) 1. (Aira caespitosa) (pop.) păiș, (reg.) pipiriguță, târsoacă, iarba-bălții, iarbă-lungă. 2. (Festuca ovina) (pop.) păiș. 3. (Festuca vaginata) (reg.) părul-porcului.

păiuș, păiușe, s.n. (pop.) 1. nume generic dat mai multor specii de graminee care se găsesc în vegetația pajiștilor naturale. 2. paie rămase pe câmp după seceriș; păiș. 3. pai mic, păiuț de grâu; păiș. 4. loc pe care crește păișul. 5. (art.) numele unui joc de copii.