AIÉST, AIÁSTĂ, aiești, aieste, adj. dem. (Reg.: când urmează după substantiv are forma aiesta, aiasta) Acest. [Gen.-dat. sg.: aiestui, aiestei, gen.-dat. pl. aiestor; (când are forma aiesta, aiasta) gen.-dat. sg.: aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl.: aiestora. – Pr.: a-iest. – Var.: aiésta adj. dem.] – Lat. ad + istum.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AIÉST, AIÁSTĂ, aiești, aieste, adj. dem. (Reg.; când urmează după substantiv are forma aiesta, aiasta) Acest. [Gen.-dat. sg.: aiestui, aiestei; gen.-dat. pl. aiestor; (când are forma aiesta, aiasta) gen.-dat. sg. aiestuia, aiesteia, gen.-dat. pl. aiestora. – Var.: aiésta, aiásta adj. dem.] – Lat. ad + istum.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AIÉST adj. v. acest.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

aiést/aíst adj. m. (antepus), g.-d. aiéstui/aístui, pl. aiéști/aíști; f. sg. aiástă, g.-d. aiéstei/aístei, pl. aiéste/aíste, g.-d. m. și f. aiéstor/aístor
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink