AHÓTNIC, -Ă, ahotnici, -ce, adj. (Reg.; adesea substantivat) Dornic, lacom, pasionat pentru cineva sau ceva. – Din rus. ohotnik.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AHÓTNIC, -Ă, ahotnici, -e, adj. (Reg.; adesea substantivat) Dornic, lacom; îndrăgostit, pasionat. – Rus. ohotnik.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ahótnic (ahótnică), adj. – Pasionat, avid. Rus., pol., ceh. ochotnik „doritor” (Cihac, II, 272). Mold. (sec. XIX).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ahótnic adj. m., pl. ahótnici; f. sg. ahótnică, pl. ahótnice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ahótnic, -ă adj. (rus. ohótnik, voluntar, pron. și ah-, d. hotili, a voi. V. ahotă). Est. Fam. Înfocat, plin de poftă: a fi ahotnic după (saŭ pentru) cineva. Adv. A bea ahotnic. V. amator.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink