AGROTÉHNIC, -Ă, agrotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu relațiile dintre factorii de vegetație, sol și plantele cultivate. ♦ Totalitatea procedeelor tehnice de cultivare a unei plante agricole. 2. Adj. Care aparține agrotehnicii (1), care se referă la agrotehnică. – Din (1) rus. agrotehnika, (2) agro- + tehnic (după rus. agrotehniceskii).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AGROTÉHNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de agrotehnică; propriu agrotehnicii. Metode ~ce. /<rus. agrotehnika
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AGROTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la agrotehnică. [Cf. rus. agrotehniceskii].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AGROTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la agrotehnică. II. s. f. știință care studiază modul în care omul poate interveni în corelația dintre factorii de vegetație, sol și plantele cultivate; agrologie. ◊ procedeele tehnice de cultivare a unei plante. (< fr. agrotechnique, /II/ rus. agrotehnika)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AGROTÉHNIC, -Ă, agrotehnici, -ce, adj. Care ține de agrotehnică, care se referă la agrotehnică. – Din agro- + tehnic.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

agrotéhnic adj. (sil. -gro-) → tehnic
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink