AGREMÉNT, agremente, s. n. 1. Plăcere, distracție. 2. Aprobare dată sau cerută de guvernul unei țări pentru numirea reprezentanților diplomatici. – Din fr. agrément.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AGREMÉNT ~e n. 1) Petrecere plăcută a timpului; divertisment; amuzament; distracție. Călătorie de ~. 2) Consimțământ dat de un stat la numirea reprezentanților diplomatici ai altui stat. /<fr. agrément
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AGREMÉNT s.n. 1. Plăcere, distracție. 2. (Jur.) Consimțământ, încuviințare, aprobare; (în diplomație) acord internațional între părți în scopul reglementării raporturilor juridice; încuviințare dată de un stat la numirea reprezentanților diplomatici ai altui stat. [Pl. -te. / < fr. agrément, cf. engl. agreement].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AGREMÉNT s. n. 1. plăcere, distracție, divertisment. 2. (jur.) consimțământ, încuviințare, acord internațional între părți în scopul reglementării raporturilor juridice. (< fr. agrément)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AGREMÉNT, agremente, s. n. 1. Plăcere, distracție. 2. Aprobare dată sau cerută de guvernul unei țări, pentru numirea reprezentanților diplomatici. – Fr. agrément.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

agremént (plăcere, consimțământ, acord) (a-gre) s. n.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de CristinaDianaN | Semnalează o greșeală | Permalink

AGREMÉNT s. 1. v. distracție. 2. (POL.) aprobare, consimțământ. (~ dat unui diplomat străin.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

agremént s. n. (sil. -gre-), pl. agreménte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*agremént n., pl. e (fr. agrément). Barb. Plăcere, distracțiune.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink