AGREGÁ, pers. 3 agrégă, vb. I. Refl. (Despre elemente) A se uni (într-un tot); a se alipi. – Din fr. agréger, lat. aggregare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE AGREGÁ pers. 3 se agrégă intranz. (despre particule solide) A se îmbina formând un tot; a se uni. /<fr. agréger, lat. aggregare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AGREGÁ vb. I. refl. (Despre molecule, corpuri etc.) A se uni într-un tot; a se alipi. [P.i. agreg. / < lat. aggregare, cf. fr. agréger].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AGREGÁ vb. refl. (despre elemente) a se uni, a se alipi. (< fr. /s'/agréger, lat. agregare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AGREGÁ, pers. 3 agrégă, vb. I. Refl. (Despre diferite elemente) A se uni într-un tot; a se alipi. – Fr. agréger (lat. lit. aggregare).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

agregá (a se ~) (a-gre-) vb. refl., ind. prez. 3 se agrégă; conj. prez. 3 să se agrége
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de CristinaDianaN | Semnalează o greșeală | Permalink

AGREGÁ vb. (TEHN.) a se alipi, a se reuni, a se uni. (Elementele unui tot se ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A (se) agrega ≠ a (se) dezagrega
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

agregá vb. (sil. -gre-), ind. prez. 3 sg. și pl. agrégă; conj. prez. 3 sg. și pl. agrége
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*agrég, a -á v. tr. (lat. ággrego, -áre. V. gregar). Admit într' un corp. Fiz. Unesc, împreun, lipesc: cristalele se agregă. V. risipesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink