AGRAFIE s.f. Afecțiune patologică manifestată prin pierderea capacității de exprimare în scris. [< fr. agraphie, cf. gr. a – fără, graphein – a scrie].

AGRAFIE s. f. afecțiune patologică manifestată prin pierderea capacității de redare a ideilor prin scris. (< fr. agraphie)

AGRAFIE f. Afecțiune patologică manifestată prin pierderea sau tulburarea capacității de a-și exprima gândurile în scris. /<fr. agraphie

agrafie (desp. a-gra-) s. f., art. agrafia, g.-d. agrafii, art. agrafiei

agrafie (a-gra-) s. f., art. agrafia, g.-d. agrafii, art. agrafiei

agrafie s. f. (sil. -gra-), art. agrafia, g.-d. agrafii, art. agrafiei

AGRAFIE Perturbare a capacității de a scrie. Este o afazie* specializată; poate apărea în asociere cu alexia*. Agrafîa se manifestă ca: agrafie absolută – incapacitate totală de a scrie; agrafie acustică – incapacitate de a scrie după dictare; agrafie literală – incapacitate de a scrie anumite litere; agrafie verbală – incapacitate de a scrie cuvinte cu păstrarea capacității de a nota litere izolate sau silabe; agrafie psihică sau voluntară – refuz de a scrie; corespondentă a mutismului, având o motivare de ordin psihic. L.I.R.