AGNAȚIÚNE s. f. Legătură de rudenie civilă în raport cu înrudirea naturală. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. agnation, lat. agnatio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AGNAȚIÚNE f. Legătură de rudenie civilă în raport cu înrudirea naturală. /<fr. agnation, lat. agnatio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AGNAȚIÚNE s.f. Legătură de rudenie civilă în raport cu înrudirea naturală. [Cf. fr. agnation, lat. agnatio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AGNAȚIÚNE s. f. legătură de rudenie civilă în opoziție cu înrudirea naturală (cognațiune). (< fr. agnation, lat. agnatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

agnațiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. agnațiúnii; pl. agnațiúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*agnațiúne f. (lat. agnátio, -ónis). Rudenie pin [!] alianță, în opoz. cu cognațiune, rudenie naturală.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink