*ágiŭ n. (it. ággio). Com. Speculațiune pe cursu efectelor publice. Câștig [!] provenit din schimbu banilor, din scont.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

agíŭ, V. hagiŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

hagíŭ m. (turc. [d. ar.] haği, pelerin). Creștin care a vizitat Ĭerusalimu. Musulman care a vizitat Meca și Medina. – Rar saŭ vechĭ agíŭ. Fem. hagiĭcă (bg. hağiĭka), pl. e. Ca titlu onorific hagi-, precum: Hagi-Tudose.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink