AGHIÓS, aghioase, s. n. (Înv.) Numele unei cântări liturgice care începe cu cuvintele „aghios, aghios” (sfinte, sfinte). ◊ Expr. A trage (la) aghioase = a) a cânta monoton și tărăgănat; b) a dormi; a sforăi. [Pr.: -ghi-os] – Din ngr. ághios.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AGHIÓS, aghioase, s. n. (Înv.) Numele unei cântări liturgice. ◊ Expr. A trage (la) aghioase = a) a cânta monoton și tărăgănat; b) a dormi; a sforăi. [Pr.: -ghi-os] – Ngr. agios.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
aghiós (aghioáse), s. n. – Imn liturgic care începe cu: ἄγιος ὁ θεός. Mgr. ἄγιος „sfânt”. (DAR). – Der. aghiuță, s. m. (diavol), folosit mai frecvent ca nume propriu; este un dim. care există alături de sfîntulețul „diavolul”, expresie eufemistică avînd o nuanță comico-familiară.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
aghiós s. n. (sil. -ghi-os), pl. aghioáse
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
aghiós n., pl. oase (ngr. ágios, sfânt [!]). Un imn liturgic triumfal la care poporu răspunde cu „sfînt, sfînt, sfînt Domnu Sabaot”. Fam. A trage un aghios orĭ niște aghioase, a dormi adînc, maĭ ales sforăind (V. sfînt). I-a cîntat aghiosu, a adormit, a murit. V. aghiuță.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
aghiós, aghioase s. n. Numele unei cântări liturgice care începe cu cuvintele Sfinte Dumnezeule...; imn triumfal sau cântare de biruință la Liturghie. ♦ Gen de cântări bisericești asemănătoare colindelor, care se cântă la Bobotează mai ales în Transilvania. ♦ Expr. A trage (la) aghioase = a) a cânta tărăgănat, monoton; b) a adormi. – Din gr. aghios.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink