AGAREÁN, agareni, s. m. (Înv.) Păgân, turc sau tătar; mahomedan. [Var.: agarineán s. m.] – Din sl. agarĕaninŭ.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AGAREÁN, agareni, s. m. (Înv.) Păgân; mahomedan. [Var.: agarineán s. m.] – Slav (v. sl. agarĕaninŭ).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AGAREÁN s. v. mahomedan, musulman, necredincios, păgân.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

agareán (-nă), adj. – Păgîn, necredincios. – Sl. agarĕninŭ (‹ ngr. ἀγαρήνος) de la numele Agar (Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 338). – Der. agarenie, s. f. (înv., idolatrie, păgînitate); agarinesc, adj. (înv., păgîn).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

agareán s. m. (sil. -rean), pl. agaréni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

agareán, -ncă s. (vsl. agarĭenínu). Vechĭ. Păgîn.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink