căutare avansată
Din totalul de 25 sunt afișate 18 definiții pentru aga, agă   declinări

AGÁ s. f. v. agă.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AGÁ s. f. v. agă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

agá (înv.) s. f., art. agáoa, g.-d. art. agálei; pl. agále, art. agálele
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ÁGA s. f., pl. ÁGA
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

AGÁ s. f. v. agă.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

agà m. (pl. agale) ofițer s-au comandant turc; agaoa ienicerilor (titlu familiar cântecelor populare). [Turc. AGA, căpetenie].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

agá f., pl. agale, gen. al agaleĭ, și agă m., pl. agĭ, gen. al agăĭ saŭ agiĭ saŭ al luĭ aga (turc. ar. pers. agha, l-a Turcĭ, în vechime „domn, om cult”, iar azĭ „mic funcționar, aprod”), Vechĭ. Odinioară, comandantu general al infanteriĭ în rezidența domnuluĭ și totodată și șefu polițiĭ, care avea k ajutor pe căpitanu de dorobanțĭ (dregătorie înfințată în Moldova de Alexandru cel Bun). Un boier de prima clasă. Maĭ în coace [!] (l-a începutu sec. 19), prefect de poliție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ÁGĂ, agi, s. m. (Înv.) 1. Ofițer (comandant) din armata otomană. 2. Titlu dat comandantului pedeștrilor însărcinați cu paza orașului de reședință, iar ulterior șefului agiei. 3. Persoană care avea titlul de agă (1, 2). [Var.: agá (pl. agale) s. f.] – Din tc. ağa.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BAȘAGÁ, bașagale, s. m. Comandant al unui detașament din armata otomană. Din tc. bașağa.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BEȘLEÁGĂ, beșlegi, s. m. (Înv.) Căpitan de beșli. ♦ Fig. Om bătrân, ramolit, prost. [Var.: beșliagá s. m.] – Din tc. beșli ağası.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

BEȘLIAGÁ s. m. v. beșleagă.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ÁGĂ, agi s. m. (Înv.) 1. Ofițer (comandant) din armata otomană. 2. Titlu dat comandantului pedeștrilor însărcinați cu paza orașului de reședință, iar ulterior șefului agiei. 3. Persoană care avea titlul de agă (1, 2). [Var.: agá, agale s. f.] – Din tc. ağa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ágă s. m., art. ága, g.-d. art. ágăi; pl. agi
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

caimacámagá (cai-) s. m., art. caimacámagáoa, g.-d. art. caimacámagálei; pl. caimacámagále; art. caimacámagálele
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de nsho_ci | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Dicționarul indică s. m., dar formele flexionare sugerează un s. f. (similar cu aga s. f.). - gall

ÁGĂ agi m. înv. 1) Ofițer din armata otomană. 2) Dregător domnesc care avea în funcție siguranța publică. [G.-D. agăi; Var. aga] /<turc. aga
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÁGĂ, agi s. m. (Înv.) 1. Ofițer din armata otomană. 2. Șef al agiei, având atribuțile prefectului de poliție de mai târziu. [Var.: agá, agale, s. f.] – Tc. aga.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ÁGĂ s. f. v. agă.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ÁGĂ, agi, s. m. (Învechit și arhaizant) 1. Ofițer din vechea armată otomană înainte de secolul al XlXlea; ofițer inferior (începînd de l-a 1826, o dată cu reorganizarea armatei otomane). Noul mare vizir adună îndată l-a divan pe toți viziri... precum și pe agi ianicerilor și ai bulucilor. BĂLCESCU, O. II 66. Turcin casă nemerea, Maicăsa așa vorbea: Poftiți, agă, de ședeți. BIBICESCU, P. P. 264. 2. (În secolul al XlXlea) Șef al agiei, avînd atribuțile prefectului de poliție de mai tîrziu. Scrie tu... ordinul de arestuire și exil, și dă hîrtia în mina agăi. ALECSANDRI, T. 1413. – Variantă: (1) agá, agale (ODOBESCU, S. I 436, BĂLCESCU, O. II 48), s. f.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink