AGĂȚĂTÓR, -OÁRE, agățători, -oare, adj. s. f. I. Adj. Care (se) agață. Plante agățătoare. II. 1. s. f. Șiret sau lănțișor cusut la o haină spre a o putea atârna în cui; atârnătoare. 2. (La pl.) Grup de păsări având la fiecare picior câte două degete dispuse înainte și câte două înapoi, care le permit să se agațe cu ușurință de copaci. [Var.: acățătór, -oáre adj.] – Agăța + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AGĂȚĂTÓR ~óare (~óri, ~oáre) (mai ales despre plante) Care se agață. /v. a agăța
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AGĂȚĂTÓR, -OÁRE, agățători, -oare, adj. Care se agață. Plante agățătoare. ♦ (Substantivat, f.; la pl.) Ordin de păsări având la fiecare picior câte două degete dispuse înainte și câte două înapoi, ceea ce le permite să se agațe cu ușurință de copaci; (și la sg.) pasăre care face parte din acest ordin. [Var.: acățătór, -oáre adj.] – Din agăța + suf. -(ă)tor.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AGĂȚĂTÓR adj. cățărător, suitor, urcător. (Plantă ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

agățătór adj. m., pl. agățătóri; f. sg. și pl. agățătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

acățătór, -oáre adj. Se zice despre păsările care (ca cucu, ghionoaĭa) orĭ despre plantele care (ca edera, volbura) se acață. – Și agățător, acățărător și cățărător. V. suitor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink