AFURCÁRE, afurcări, s. f. Acțiunea de a afurca și rezultatul ei. – V. afurca.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AFURCÁRE s.f. (Mar.) Acțiunea de a afurca. [< afurca].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AFURCÁRE s. f. Acțiunea de a afurca.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

afurcáre s. f., g.-d. art. afurcării; pl. afurcări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AFURCÁ, afúrc, vb. I. Tranz. A ancora o navă cu ajutorul a două ancore, având lanțurile cu lungime egală și fixate într-un punct cu o cheie. – Din it. afforcare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AFURCÁ vb. I. tr. (Mar.) A fixa o corabie de fundul apei cu ajutorul a două ancore. [P.i. afúrc și -chez. / < it. afforcare, fr. affourcher].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AFURCÁ vb. tr. a ancora o navă cu ajutorul a două ancore. (< it. afforcare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AFURCÁ, afúrc, vb. I. Tranz. (Rar) A fixa o navă cu două ancore ale căror lanțuri sunt prinse printr-o cheie de care se leagă și lanțul navei. – Fr. affourcher.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

afurcá vb., ind. prez. 1 sg. afúrc, 3 sg. și pl. afúrcă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*afúrc, a -á v. tr. (d. furcă după fr. affourcher). Mar. Dispun în formă de furcă lanțurile a doŭă ancore lăsate în apă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink