AFUMĂTÓR s. n. v. afumătoare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AFUMĂTÓR ~i m. Persoană care afumă. /a afuma + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

afumătór adj. m., pl. afumătóri; f. sg. și pl. afumătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

afumătór, -oáre adj. Care afumă. Substanțe afumătoare: smirna și tămîĭa îs afumătoare. S. f., pl. orĭ. Instrument de afumat (căție saŭ cădelniță).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink