AFUMĂTOÁRE, afumători, s. f. 1. Instalație rudimentară sau cameră specială pentru afumarea cărnii, a prunelor etc. 2. Utilaj (metalic) pentru producerea fumului fără flacără în vederea liniștirii familiei de albine când se lucrează în stup. 3. Afumătorie. 4. (Înv.) Vas în care se ard mirodenii. [Var.: afumătór s. n.] – Afuma + suf. -ătoare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AFUMĂTOÁRE ~óri f. 1) Instrument care produce fum fără flăcări servind la liniștirea albinelor când se lucrează la stup. 2) Instalație pentru afumarea cărnii sau a altor alimente; afumătorie. ~ de carne. /a afuma + suf. ~ [toare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AFUMĂTOÁRE, afumători, s. f. 1. Instalație rudimentară sau cameră specială pentru afumarea cărnii, a prunelor etc. 2. (Înv.) Vas în care se ard mirodenii. – Din afuma + suf. -(ă)toare.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AFUMĂTOÁRE s. 1. ( BIS.) casoletă, cățuie, (prin Ban.) rușcă. ( În ~ se ard mirodenii.) 2. afumătorie. (~ pentru cârnați.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

afumătoáre s. f., g.-d. art. afumătórii; pl. afumătóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AFUMĂTÓR s. n. v. afumătoare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AFUMĂTÓR ~i m. Persoană care afumă. /a afuma + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

afumătór adj. m., pl. afumătóri; f. sg. și pl. afumătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

afumătór, -oáre adj. Care afumă. Substanțe afumătoare: smirna și tămîĭa îs afumătoare. S. f., pl. orĭ. Instrument de afumat (căție saŭ cădelniță).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink