Definiția cu ID-ul 360935:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AFON, -Ă adj. 1. Care și-a pierdut vocea. ♦ Care cîntă fals, care n-are voce sau simț muzical. 2. Consoană afonă = Consoană care se articulează fără vibrarea coardelor vocale; consoană surdă. [< fr. aphone, cf. gr. aphonos < a – fără, phone – voce].