10 definiții pentru aflui, afluire   conjugări / declinări

AFLUÍRE, afluiri, s. f. Faptul de a aflui.V. aflui.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de CristinaDianaN | Semnalează o greșeală | Permalink

afluíre (a-flu-) s. f., g.-d. art. afluírii; pl. afluíri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de CristinaDianaN | Semnalează o greșeală | Permalink

AFLUÍ, afluiesc, vb. IV. Intranz. (Despre lichide) A curge într-o direcție unică. ♦ (Despre sânge) A se aduna în cantitate mai mare într-un punct al corpului. 2. A se deplasa în aceeași direcție. ♦ A se îmbulzi. – Din fr. affluer, lat. affluere.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de CristinaDianaN | Semnalează o greșeală | Permalink

A AFLUÍ pers. 3 afluiéște intranz. A se deplasa (în număr mare); a curge spre un anumit loc. /<lat. affluere, fr. affluer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AFLUÍ vb. IV intr. (Rar; despre sânge) A se îngrămădi într-un punct al corpului. ♦ (Fig.) A se îmbulzi. [P.i. 3 -uiește, ger. -uind. / < fr. affluer, cf. lat. affluere].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AFLUÍ vb. intr. 1. (despre sânge) a se îngrămădi într-un corp. 2. a se deplasa convergent către un punct. ◊ (fig.) a se îmbulzi. (< fr. affluer, lat. affluere)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

afluí (a-flu-) vb., ind. prez. 3 sg. afluiéște, imperf. 3 sg. afluiá; conj. prez. 3 să afluiáscă
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de CristinaDianaN | Semnalează o greșeală | Permalink

afluí vb., ind. prez. 3 sg. afluiéște
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*afluéz v. intr. (lat. afflúere d. ad, la, și fluo, curg). Curg spre acelașĭ punct: sîngele afluĭază la inimă. Fig. Abund, sosesc în mare număr: străiniĭ afluĭază aicĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AFLUÍRE (după fr.) s. f. (MILIT.) Acțiune de deplasare a trupelor către un punct (raion, aliniament) dinainte stabilit. Se execută în scopul creării unor grupări de forțe cu diferite destinații sau apropierii trupelor de raionul principal al acțiunilor de luptă, ori al scoaterii lor din acest raion.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink