AFLICȚIÚNE, aflicțiuni, s. f. 1. Durere mare. 2. Pedeapsă directă. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. affliction.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AFLICȚIÚNE s.f. 1. Durere mare. 2. Pedeapsă directă. [Pron. -ți-u-. / < fr. affliction, cf. lat. affligere – a doborî].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AFLICȚIÚNE s. f. 1. durere mare. 2. pedeapsă directă. (< fr. affliction, lat. afflictio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

aflicțiúne s. f. (sil. -flic-ți-u-), g.-d. art. aflicțiúnii; pl. aflicțiúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*aflicțiúne f. (lat. afflíctio, -ónis, d. affligere, a izbi. V. con-flict. Mare întristare, măhnire [!].
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink