AFINÁJ, afinaje, s. n. Afinare. – Din fr. affinage.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AFINÁJ s.n. Afinare. [Cf. fr. affinage].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AFINÁJ s. n. afinare. (< fr. affinage)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AFINÁJ, afinaje, s. n. Afinare. – Fr. affinage.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AFINÁJ s. v. afinare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

afináj s. n., pl. afináje
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink