AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: -fi-e-] – Din ngr. afieróno (aor. afiérosa).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AFIEROSÍ, afierosesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A risipi o avere, un bun etc. 2. Refl. A se dedica, a se consacra. [Pr.: -fi-e-] – Ngr. afierono (aor. afierosa).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AFIEROSÍ vb. v. arunca, azvârli, cheltui, consacra, dărui, dedica, destina, devota, hărăzi, irosi, împrăștia, închina, prăpădi, risipi, zvârli.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

afierosí (-sésc, -ít), vb. – 1. A consacra, a dedica. – 2. a cheltui, a risipi. – Mr. afierusire. Ngr. ἀφιερώνω, aorist ἀφιέρωσα „a dedica” (Gáldi 140). Sensul 2, pe care DAR îl interpretează ca fiind ironic, pare mai curînd o evoluție normală, bazată pe un sens „a consacra nejustificat”.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

afierosí vb. (sil. -fi-e-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. afierosésc, imperf. 3 sg. afieroseá; conj. prez. 3 sg. și pl. afieroseáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

afierosésc v. tr. (ngr. afieróno, aor. afiérosa, consacrez, d. ierós, sacru). Vechĭ. Hărăzesc, închin, dăruĭesc (uneĭ bisericĭ, uneĭ mînăstirĭ). Fig. Fam. (pin [!] confuziune cu firosesc. Firosesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink