15 definiții pentru aferim

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AFERIM interj. (Înv.) Foarte bine, bravo! – Din tc. aferim.

aferim [At: NECULCE, ap. LET. II, 444/20 / V: ~in / E: tc aferim] 1-2 i, sn (Cuvânt) care exprimă o încurajare adresată cuiva Si: admirabil, bine, bravo, perfect. 3-4 sn, i (Irn) (Cuvânt) care exprimă dezaprobare Vz halal. 5 sn Cuvânt care exprimă invocarea Si: Doamne ferește! corectat(ă)

AFERIM! I. interj. 1 Prea bine! bravo! foarte frumos! minunat!: aferim! îmi zise, bătîndu-mă pe spate, vino sus să mănînci cu mine (I.-GH.) 2 (Întrebuințat și ironic): aferim, băiete, să mai vii și altădată! II. adv. De minune: duceți-vă, că aferim aveți să petreceți (VOR.) III. sm.: Bătrînul Socolean, doborît sub grindina laudelor și a aferimilor, se lăsase pe un scaun (NEGR.) [tc.].

AFERIM interj. (Turcism înv.) Foarte bine, bravo! – Din tc. aferim.

AFERIM interj. (Regional) Bine! bravo! perfect! admirabil! Aferim, Manole, Meștere Manole... Aferim, zidari, Nouă meșteri mari! TEODORESCU, P. P. 467. ◊ (Ironic) Frumooooos! tare frumos! Aferim!... coșcogea protopopoaie! zicea cuconul Ioniță cu o prefăcută supărare. HOGAȘ, DR. II 89. Aferim! buni judecători am! NEGRUZZI, S. I 305.

AFERIM interj. (Turcism înv.) Bine! bravo! perfect! admirabil! – Tc. aferim.

AFERIM interj. (Mold., Ban.) Foarte bine, bravo! A: Aferim, slugă bună și credincioasă! NECULCE; cf. CANTEMIR, DIVANUL. C: Aferim, Euge. Laudantis particula. AC, 326. ♦ Halal! A: Cum au văzut pre Pașa, rîzînd au început a zice: „Aferim, aferim, adică bine m-ați chivernisit!” AXINTE URICARIUL. Etimologie: tc. aferim.

aferim! int. 1. (în sens bun) bravo! prea bine! aferim! frate Ghemiș, bine făcuși că veniși! POP.; 2. (ironic) pentru fapte sau vorbe cari merită dezaprobare: ei, aferim, fătu meu!... primește blagoslovenia mea AL. ║ n. bravo, în sens de aprobare: dascălul doborît sub grindina laudelor și a aferimelor NEGR. [Turc. AFERIM].

aferim! interj. (turc. aferim, d. pers. aferin). Iron. Bravo, halal: aferim viteaz, viteazule!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aferim (înv.) interj.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AFERIM interj. v. bine, bravo, perfect.

aferim interj. v. BINE. BRAVO. PERFECT.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

aferim, interj. – Bravo, foarte bine! – Mr. aferim, megl. aferon. Tc. aferim, din per. āfarῑn (Roesler 588; Șeineanu, II, 9; Lokotsch 23); cf. alb. afërim, bg. aferim.

Intrare: aferim
aferim interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • aferim
aferin interjecție
interjecție (I10)
  • aferin
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aferiminterjecție

(și) substantivat neutru
  • 1. (Cuvânt) care exprimă o încurajare adresată cuiva. MDA2
    • 1.1. învechit (Foarte) bine! perfect! admirabil! DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: bravo
      • format_quote Aferim, Manole, Meștere Manole... Aferim, zidari, Nouă meșteri mari! TEODORESCU, P. P. 467. DLRLC
      • format_quote ironic Frumooooos! tare frumos! Aferim!... coșcogea protopopoaie! zicea cuconul Ioniță cu o prefăcută supărare. HOGAȘ, DR. II 89. DLRLC
      • format_quote ironic Aferim! buni judecători am! NEGRUZZI, S. I 305. DLRLC
  • 2. ironic (Cuvânt) care exprimă dezaprobare. MDA2
  • 3. Cuvânt care exprimă invocarea; Doamne ferește! MDA2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.