AFECTÍV, -Ă, afectivi, -e, adj. Care aparține afectivității, privitor la sentimente; emotiv. ♦ Care denotă afecțiune; sentimental, sensibil. – Din fr. affectif, lat. affectivus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AFECTÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de afectivitate; privitor la afectivitate; sentimental. /<fr. affectif, lat. affectivus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AFECTÍV, -Ă adj. 1. Referitor la sentimente, la afect. 2. Care arată afecțiune; sensibil, sentimental. [Cf. fr. affectiv, lat. affectivus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AFECTÍV, -Ă adj. 1. referitor la sentimente, la afect (1). 2. care dovedește afecțiune; sensibil, sentimental. (< fr. affectif, lat. affectivus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AFECTÍV, -Ă, afectivi, -e, adj. Privitor la afect sau la sentimente. ♦ Care denotă afecțiune; sentimental. – Fr. affectif (lat. lit. affectivus)
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

AFECTÍV adj. 1. emotiv, emoțional. (Stare ~; proces ~.) 2. sentimental. (O viață ~ bogată.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

afectív adj. m., pl. afectívi; f. sg. afectívă, pl. afectíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*afectív, -ă adj. (lat. affectivus). De afect [!], care mișcă sufletu: fenomene afective. Care arată afecțiunea: gest afectiv. Sensibil, impresionabil: natură afectivă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink