AFANISÍ, afanisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A nimici, a prăpădi. – Ngr. afanizo (aor. afanisa).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

AFANISÍ vb. v. distruge, nimici, potopi, prăpădi, sfărâma, zdrobi, zvânta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

afanisí (-sésc, -ít), vb. – A nimici, a anihila, a distruge. – Var. afinisi. Ngr. ἀφανίζω, aorist ήφἀνιρα (Gáldi 139). – Der. afaniseală, s. f. (nimicire). Pentru var., cf. Graur, BL, IV, 65.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

afanisésc, v. tr. (ngr. afanizo, aor. afánisa). Fam. Prăpădesc, nimicesc: m' a afanisit cu cheltuĭelile luĭ, m' am afanisit cu atîtea cheltuĭelĭ! V. apelpisesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink