AEROTÉHNICĂ s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul și cu construcția aeronavelor. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérotechnique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AEROTÉHNICĂ f. Disciplină care se ocupă cu studiul și cu construcția aeronavelor. /<fr. aérotechnique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AEROTÉHNICĂ s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul construcției aerodinelor pe baza datelor teoretice și experimentale. ♦ Tehnica condiționării aerului. [Gen. -cii / < fr. aérotechnique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

aerotéhnică s. f., g.-d. art. aerotéhnicii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AEROTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la aerotehnică. [< fr. aérotechnique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AEROTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la aerotehnică. II. s.f. disciplină care se ocupă cu studiul construcției aeronavelor. (< fr. aérotechnique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

AEROTEHNICĂ¹ disciplină care studiază parametrii tehnico-economici ce stau la baza construirii aeronavelor, a aeroporturilor și a amenajării acestora.
Sursa: GTA | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink