AEROMETRÍE s. f. Ramură a fizicii care studiază proprietățile fizice ale aerului1 și ale gazelor și măsoară efectele lor mecanice. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérométrie.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AEROMETRÍE f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul proprietăților fizice ale aerului și măsoară efectele lui mecanice. /<fr. aérométrie
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AEROMETRÍE s.f. Ramură a fizicii care studiază proprietățile fizice ale aerului și măsoară efectele lui mecanice. [Gen. -iei. / < fr. aérométrie, cf. gr. aer – aer, metron – măsură].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AEROMETRÍE s. f. ramură a fizicii care studiază proprietățile fizice ale aerului pe baza efectelor lui mecanice. (< fr. aérométrie)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AEROMETRÍE s. f. Parte a fizicii care studiază proprietățile aerului și ale gazelor. – Fr. aérométrie.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
aerometríe s. f. (sil. -tri-), art. aerometría, g.-d. aerometríi, art. aerometríei
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*aerometríe f. (aer și metrie). Știința proprietăților fizice ale aeruluĭ.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
AEROMETRIE ramură a fizicii care studiază proprietățile fizice ale aerului, măsurând și efectele sale mecanice.
Sursa: GTA
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink