AEROLOGÍE s. f. Ramură a meteorologiei care se ocupă cu studiul proprietăților atmosferei. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérologie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

AEROLOGÍE f. Știință care se ocupă cu studiul straturilor superioare ale atmosferei. /<fr. aérologie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

AEROLOGÍE s.f. Parte a meteorologiei care studiază păturile superioare ale atmosferei. [Gen. -iei. / < fr. aérologie, cf. gr. aer – aer, logos – studiu].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AEROLOGÍE s. f. ramură a meteorologiei care studiază păturile înalte ale atmosferei terestre. (< fr. aérologie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AEROLOGÍE s. f. Capitol al meteorologiei care se ocupă cu repartiția elementelor meteorologice (presiune, temperatură etc.) în atmosferă și în mișcările din atmosferă. – Fr. aérologie (< gr.).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

aerologíe s. f., art. aerología, g.-d. aerologíi, art. aerologíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*aerologíe f. (aer și -logie). Partea fiziciĭ care tratează despre aer.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink