AÉD, aezi s. m. Poet epic recitator și cântăreț în Grecia antică. – Din fr. aède.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de spall | Semnalează o greșeală | Permalink

AÉD s.m. Poet-cântăreț la vechii greci, care își recita propriile-i versuri în acompaniament de liră. [Pron. a-ed, pl. -ezi. / < fr. aède, cf. gr. aoidos – cântăreț].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

AÉD s. m. (în Grecia antică) poet-cântăreț care își recita propriile-i versuri în acompaniament de liră. (< fr. aède, gr. aoidos)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

AÉD, aezi s. m. Poet-cântăreț din Grecia antică. – Fr. aède (< gr.).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

aéd s. m. (sil. a-ed], pl. aézi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*aéd m. (vgr. aoidós). Poet și cîntăreț (la vechiĭ Grecĭ): Orfeŭ era un aed.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

aed (‹ gr. ὁ ἀοιδός, de la vb. ᾂδω, „a cânta”), poet-muzician al Greciei antice, creator și totodată executant al propriilor producții (versuri și muzică) pe care le recita și le cânta acompaniindu-se la liră*. Reprezentativi pentru epoca homerică, a. celebrau în creațiile lor faptele eroice. Ei au fost continuați, în epoca clasică, de către rapsozi*. V. greacă, muzică.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink