7 definiții pentru advon (pl. advoane), advon (pl. advonuri)   declinări

ADVÓN, advoane, s. n. Tinda dinăuntru a unei biserici creștine. [Pl. și: advonuri] – Cf. amvon.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de CristinaDianaN | Semnalează o greșeală | Permalink

ADVÓN, advonuri s. n. Tinda dinăuntru a unei biserici creștine. – Cf. amvon.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de spall | Semnalează o greșeală | Permalink

ADVÓN, advonuri s. n. Tinda dinăuntru a unei biserici creștine. – V. amvon.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

advón s. n., pl. advoáne / advónuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

advon, V. anvon.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

anvón n., pl. oane și urĭ (ngr. ánvon, vgr. ámbon, d. anabaíno, mă suĭ; vsl. amŭvonŭ, amŭbonŭ). Tribuna de pe care se predică în biserică. – Și advón (Od.). Greșit scris amvon. Vechĭ și ambón (după vsl.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

ADVÓN, advoane, s. n. Tinda sau pridvorul bisericii în care stau femeile, numit și nartecă: în advoanele acestor două biserici. (Dicționarul universal al limbei române, 1922)
Sursa: Neoficial | Adăugată de mglazaruss | Semnalează o greșeală | Permalink