ADULÁȚIE, adulații, s. f. Adulare. – Din fr. adulation, lat. adulatio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ADULÁȚIE ~i f. Lingușire servilă. [G.-D. adulației; Sil. -ți-e] /<fr. adulation, lat. adulatio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ADULÁȚIE s.f. Lingușire, flatare, adulare. [Gen. -iei, var. adulațiune s.f. / cf. fr. adulation, lat. adulatio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ADULÁȚIE s. f. adulare. (< fr. adulation, lat. adulatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ADULÁȚIE s. adulare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

aduláție s. f. (sil. -ți-e), art. aduláția (sil. -ți-a), g.-d. art. aduláției; pl. aduláții, art. aduláțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*adulațiúne f. (lat. adulátio, -ónis). Lingușire. – Și -áție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink