7 definiții pentru «adula»   conjugări

ADULÁ, adulez, vb. I. Tranz. A linguși, a flata pe cineva (în chip servil) – Din fr. aduler, lat. adulari.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A ADULÁ ~éz tranz. (persoane) A lăuda în mod exagerat (pentru a căpăta o favoare); a măguli; a linguși; a flata. /<fr. aduler, lat. adulari
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ADULÁ vb. I. tr. A linguși, a flata în chip josnic, servil pe cineva. [< fr. aduler, cf. lat. adulari].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ADULÁ vb. tr. a linguși, a flata în chip servil. (< fr. aduler, lat. adulari)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ADULÁ, adulez, vb. I. Tranz. A linguși pe cineva în chip josnic (din interes). – Fr. aduler (lat. lit. adulari).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

adulá vb., ind. prez. 1 sg. aduléz, 3 sg. și pl. aduleáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*aduléz v. tr. (lat. adúlor, -ári). Lingușesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink