a due (loc. it. „câte doi”, fr. à deux), indicație care, pentru instrumentele din aceeași familie consemnate la începutul partiturii* (2fl; 2ob; 2trp. etc.), notate pe același portativ*, presupune execuția aceluiași șir de note la unison* de către ambele instr. Indicația abrev. a 2 apare pe parcursul partiturii după divisi*.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink