ADORATÓR, -OÁRE, adoratori, -oare, s. m. și f. Persoană care adoră pe cineva sau ceva. – Din fr. adorateur, lat. adorator.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ADORATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care adoră (pe cineva sau ceva). /<fr. adorateur, lat. adorator
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ADORATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care adoră pe cineva sau ceva. [Cf. fr. adorateur, it. adoratore, lat. adorator].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ADORATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care adoră pe cineva sau ceva. (< fr. adorateur, lat. adorator)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ADORATÓR, -OÁRE, adoratori, -oare, s. m. și f. Persoană care adoră pe cineva sau ceva. – Fr. adorateur (lat. lit. adorator).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ADORATÓR s. (înv.) slăvitor, suspinător. (În jurul ei roiau ~ii.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

adoratór s. m., pl. adoratóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*adoratór, -oáre s. (lat. adorator). Care adoră: adoratoriĭ puteriĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

adoratoáre s. f., g.-d. art. adoratoárei; pl. adoratoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink