ADNOTÁT, -Ă, adnotați, -te, adj. (Despre un text) Cu explicații, cu adnotări marginale. – V. adnota.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ADNOTÁT, -Ă, adnotați, -te, adj. (Despre un text) Cu explicații, cu adnotări. – V. adnota.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ADNOTÁ, adnotez, vb. I. Tranz. A face însemnări pe marginea unui text, care să explice, să întregească textul respectiv. – Din lat. adnotare, annotare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A ADNOTÁ ~éz tranz. 1) (lucrări scrise, texte) A prevedea cu note explicative. 2) (lucrări scrise) A prezenta succint. /<lat. adnotare, annotare, fr. annoter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ADNOTÁ vb. I. tr. A face note, însemnări pe marginea unui text. [< lat. adnotare, it. annotare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ADNOTÁ vb. tr. a face însemnări pe marginea unui text. (< lat. adnotare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ADNOTÁ, adnotez, vb. I. Tranz. A face însemnări care să explice, să întregească un text. – Lat. lit. adnotare.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ADNOTÁ vb. a glosa. (~ un text.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

adnotá vb., ind. prez. 1 sg. adnotéz, 3 sg. și pl. adnoteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*adnotéz v. tr. (lat. adnóto, -áre. V. notez). Însemn prin note, fac note (uneĭ cărțĭ). – Rar anotez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink