ADNOTÁȚIE, adnotații, s. f. Adnotare. – Din lat. adnotatio, annotatio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ADNOTÁȚIE s.f. Adnotare. [Gen. -iei, var. adnotațiune s.f. / cf. lat. adnotatio, fr. adnotation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ADNOTÁȚIE s. f. adnotare. (< lat. adnotatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ADNOTÁȚIE, adnotații, s. f. Adnotare. – Lat. lit. adnotatio, -onis.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ADNOTÁȚIE s. adnotare, notă, notiță. (~ii la un text.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

adnotáție s. f. → notație
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*adnotațiúne f. (lat. adnotátio, -ónis). Acțiunea de a adnota un text. Notă explicativă. – Și -áție și -áre. Rar anot-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink