ADMONESTÁ, admonestez, vb. I. A mustra cu severitate (în calitate oficială); a dojeni aspru (pe un subaltern). – Din fr. admonester.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A ADMONESTÁ ~éz tranz. (persoane) A mustra cu severitate în mod oficial. /<fr. admonester
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ADMONESTÁ vb. I. tr. A dojeni, a mustra aspru (mai ales un subaltern). [< fr. admonester].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ADMONESTÁ vb. tr. a mustra cu severitate, a dojeni. (< fr. admonester)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ADMONESTÁ, admonestez, vb. I. Tranz. A mustra cu severitate (în calitate oficială); a dojeni aspru (pe un subaltern). – Fr. admonester.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ADMONESTÁ vb. v. certa.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A admonesta ≠ a lăuda
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

admonestá vb., ind. prez. 1 sg. admonestéz, 3 sg. și pl. admonesteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*admonestéz v. tr. (fr. admonester). Mustru [!].
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink