ADMIRATÓR, -OÁRE, admiratori, -oare, s. m. și f. Persoană care admiră pe cineva sau ceva. – Din fr. admirateur, lat. admirator.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ADMIRATÓR ~i m. Persoană care admiră pe cineva sau ceva. /<fr. admirateur, lat. admirator
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ADMIRATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care admiră, animat de admirație. [Cf. fr. admirateur, lat. admirator].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ADMIRATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care admiră. (< fr. admirateur, lat. admirator)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ADMIRATÓR, -OÁRE, admiratori, -oare, s. m. și f. Persoană care admiră. – Fr. admirateur (lat. lit. admirator, -oris).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ADMIRATÓR s. (înv.) închinător, stimător. (Are mulți ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

admiratór s. m., pl. admiratóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*admiratór, -oáre s. (lat. admirator). Care admiră.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

admiratoáre s. f., g.-d. art. admiratoárei; pl. admiratoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink