ADJURÁ vb. I tr. (rar) A se ruga fierbinte, a implora. [Cf. lat. adiurare, fr. adjurer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ADJURÁ vb. tr. (rar) a se ruga fierbinte, a implora. (< lat. adiurare, fr. adjurer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

adjurá vb., ind. prez. 1 sg. adjúr, 3 sg. și pl. adjúră
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink