ADJÚNCT, -Ă, adjuncți, -te, adj. (Persoană) care face parte din conducerea unei instituții, a unei întreprinderi sau a unui serviciu din cuprinsul acestora, având funcția imediat subordonată titularului.– Din germ. Adjunkt, lat. adjunctus.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de CristinaDianaN | Semnalează o greșeală | Permalink

ADJÚNCT, -Ă, adjuncți, -te, adj. Care face parte din conducerea unei instituții, a unei întreprinderi sau a unui serviciu din cuprinsul acestora, având funcția imediat subordonată titularului. ◊ (Substantivat) Adjunctul directorului. – Din germ. Adjunkt, lat. adjunctus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ADJÚNCT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care are funcția imediat subordonată conducătorului unei instituții. Director ~. /<lat. adjunctus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ADJUNCT, -Ă adj. (adesea s.m.) Cu funcție imediat subordonată unui șef, unui conducător de instituție etc. [Var. adiunct, -ă adj. / < lat. adiunctus, cf. germ. Adjunkt, fr. adjoint].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ADJÚNCT, -Ă s. m. f., adj. (persoană) cu funcție imediat subordonată unui conducător de instituție etc. (< germ. Adjunkt, lat. adiunctus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ADJÚNCT, -Ă, adjuncți, -te, adj. Care face parte din conducerea unei instituții sau a unui serviciu, având funcția imediat subordonată titularului. – Germ. Adjunkt (lat. lit. adjunctus).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ADJÚNCT s. v. secund.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

adjúnct (adjúnctă), adj. – Care face parte din conducerea unei instituții, avînd funcția imediat subordonată titularului. < Lat. adiunctum (sec. XIX). În Bucov. s-a pronunțat o vreme adiunct, sub influența pronunțării germ.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

adjúnct adj. m., s. m., pl. adjúncți; f. sg. adjúnctă (sil. -junc-), pl. adjúncte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*adjúnct, -ă adj. (lat. adjunctus, alipit). Alipit ca ajutor: funcționar adjunct. S. m. Titlu oficial al căpitanilor și maĭorĭlor de intendență (germ. rus. adĭunkt). V. atașat.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

redáctor-șef adjúnct s. m. + adj.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink