ADINEAURI adv. (Și în forma adineaori; arată un timp foarte apropiat, care abia a trecut) Cu puțin înainte, de curînd. V. abia. Te rog să aprinzi și țigara aceasta și să rămînem tot așa de buni amici cum eram adineaori. C. PETRESCU, A. 284. Zis-am bine! Pala însuși, adineauri, lucrul mi l-a povestit. DAVILA, V. V. 148. Adineaori ședea pe lavița de la poartă. CARAGIALE, O. I 61. ◊ (Precedat de «mai» capătă un sens nedeterminat) Na, măi Simo, și ție nițică azimă. Mai adineaori a scos-o mama din cuptor. SANDU-ALDEA, U. P. 17 ◊ (Precedat de prepoziții, cu sensul determinat de acestea) Pînă adineauri = pînă de curînd. Am lucrat pînă adineauri. De adineauri = care a avut loc cu puțin înainte. După scena de adineaori se simțea mîhnit. REBREANU, R. I 86. – Variante: adineaori, adineaurea (DAVILA, V. V. 32) adv.