căutare avansată
15 definiții pentru adiacent, adiacență   declinări

ADIACÉNT, -Ă, adiacenți, -te, adj. Alăturat, continuu. ◊ Unghiuri adiacente = unghiuri care au același vârf, o latură comună și se află de o parte și de cealaltă a laturi comune. [Pr.: -dia-] – Din fr. adjacent, lat. adjacens, -ntis.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de CristinaDianaN | Semnalează o greșeală | Permalink

ADIACÉNT, -Ă, adiacenți, -te, adj. 1. (În sintagma) Unghiuri adiacente = unghiuri care au același vârf, o latură comună și se află de o parte și de alta a laturi comune. 2. Care se înrudește, se învecinează. [Pr.: -dia-] – Din fr. adjacent, lat. adjacens, -ntis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

adiacént (-dia-) adj. m., pl. adiacénți; f. adiacéntă, pl.adiacénte
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de CristinaDianaN | Semnalează o greșeală | Permalink

ADIACÉNT adj. contiguu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ADIACÉNT adj. v. alăturat, înrudit, învecinat, vecin.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ADIACÉNT ~tă (~ți, ~te) Care este alăturat prin natura lui; legat prin ceva comun; contiguu. Noțiuni ~te.Unghiuri ~te unghiuri care au același vârf și o latură comună. [Sil. -dia-] /<fr. adjacen, lat. adjacens, ~ntis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ADIACÉNT, -Ă adj. (Liv.) Alăturat, în atingere, contiguu. ◊ Unghiuri adiacente = unghiuri care au o latură comună și același vârf. [Pron. dia-. / < lat. adiacens – care este aproape, cf. fr. adiacent, it. adiacente].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ADIACÉNT, -Ă adj. alaturat, invecinat, continuu. ♦ (mat.) unghiuri ~e = unghiuri care au acelasi varf si o latura comuna. (< lat. adiacens, it. adiacente)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ADIACÉNȚĂ s. f. 1. alaturare, vecinatate. 2. (mat.) calitate a unghiurilor adiacente. (< it. adiacenza)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ADIACÉNT, -Ă, adiacenți, -te, adj. (Livresc) Alăturat; înrudit. ◊ (Geom.) Unghiuri adiacente = unghiuri care au același vârf și o latură comună. [Pr.: -dia-] – Fr. adjacent (lat. lit. adjacens, -ntis).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ADIACÉNT, -Ă, adiacenti, -te, adj. (Livresc) Care se alatura, se atinge cu ceva. Notiuni adiacente.Unghiuri adiacente = unghiuri care au acelasi virf si o latura comuna. – Pronuntat: -dia-.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

adiacént adj. m. (sil. -dia-; mf. ad-), pl. adiacénți; f. sg. adiacéntă, pl. adiacénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

adiacénta s. f., g.-d. art. adiacéntei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*adĭacént, V. adjacent.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*adjacent, -a adj. (lat. ádjacens, -éntis, d. ad, l-a si jacére, a zacea, a fii sitoat). Alaturat: tarĭ adjacente. Unghĭurĭ adjacente, care aŭ o lature [!] comuna. – Și adĭacent.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink