ADEVĂRÁ vb. I. v. adeveri.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ADEVĂRÁ vb. I. v. adeveri.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

adevărá (-veréz, -át), vb. A confirma, a susține, a întări justețea unui fapt. – Var. adeveri. < Lat. *addeverāre, cf. it. avverare, fr. avérer, sp. averar. Var. este astăzi forma cea mai curentă. Der. adevărat, adj. (conform cu adevărul, autentic, veritabil); adeverință, s. f. (adevăr, dovadă); adeveritor, adj. (care adeverește); adeveritor, s. m. (în dreptul vechi, 12 boieri desemnați să cerceteze și să judece orice pricină la care se consideră necesară o examinare de experți); neadevărat, adj. (fals, mincinos).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

de-adevărát loc. adv.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

adeveréz, a -ărá v. tr. (lat. ad-de-verare, d. vérum, adevăr). Vechĭ Adeveresc. Mărturisesc adevăru. – În Serbia adăvărez, a -á.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink