Din totalul de 25 sunt afișate 20 definiții pentru adapta, adaptare   conjugări / declinări

ADAPTÁRE, adaptări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) adapta și rezultatul ei; (concr.) lucru modificat, ajustat; adaptație. 2. (Biol.) Proces de modificare a organismelor vii, în urma căruia rezultă o corelare a structurii morfologice și a funcțiunilor fiziologice ale viețuitoarelor în raport cu mediul înconjurător. 3. (În sintagma) Adaptare literară = dramatizare, ecranizare etc. a unui text literar, în vederea reprezentării lui pe scenă, la radio, într-un film. – V. adapta.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ADAPTÁRE, adaptări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) adapta și rezultatul ei; (concr.) lucru modificat, ajustat; adaptație. 2. (Biol.) Proces de modificare a organismelor vii, în urma căruia rezultă o corelare a structurii morfologice și a funcțiunilor fiziologice ale viețuitoarelor în raport cu mediul înconjurător. 3. (În sintagma) Adaptare literară = dramatizare, ecranizare etc. a unui text literar, în vederea reprezentării lui pe scenă, la radio, într-un film. – V. adapta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

adaptáre s. f., g.-d. art. adaptắrii; pl. adaptắri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ADAPTÁRE s. 1. v. aclimatizare. 2. v. localizare. 3. adaptare cinematografică v. ecranizare. 4. v. ajustare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Adaptare ≠ inadaptabil, neadaptare
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ADAPTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) adapta și rezultatul ei; adaptație; modificare ajustare; (concr.) lucru ajustat. ♦ acomodare a organismelor, a simțurilor etc. la mediul înconjurător. ♦ Prelucrare a unei opere pentru a trece dintr-un gen în altul; transpunere în formă scenică sau cinematografică a unei idei sau a unei opere literare. [Pl. -tări. / < adapta].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ADAPTÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) adapta; adaptație. 2. modificare a unei opere pentru a trece dintr-un gen în altul; transpunere în formă scenică, radiofonică sau cinematografică a unei opere literare. (< adapta)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ADAPTÁRE, adaptări, s. f. Acțiunea de a (se) adapta și rezultatul ei; modificare, ajustare, transformare a unui lucru; (concr.) lucru modificat, ajustat. ♦ Acomodare a organismelor, a simțurilor etc. la mediul înconjurător.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ADAPTÁRE, adaptări, s. f. Acțiunea de a (s e) a d a p t a și rezultatul ei. 1. Modificare, transformare a unui lucru, pentru a-l face să corespundă unor anumite cerințe. ◊ (Concretizat) Adaptare radiofonică. Adaptare muzicală. Adaptare scenică. ♦ Ajustare a unui lucru pentru a-l aplica la altul; potrivire. 2. (Adesea determinat prin «la mediu») Deprindere, a organismelor, a organelor, a simțurilor etc. cu condițiile mediului înconjurător. ◊ Adaptarea ochiului = proprietatea pe care o are ochiul de a-și potrivi sensibilitatea funcțională după cum se schimbă intensitatea luminii.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

adaptáre s. f., g.-d. art. adaptării; pl. adaptări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ADAPTÁ, adaptez, vb. I. 1. Tranz. A transforma pentru a corespunde anumitor cerințe; a face potrivit pentru întrebuințare în anumite împrejurări; a face să se potrivească. 2. Tranz. și refl. (Biol.) A (se) transforma prin adaptare (2). 3. Refl. și tranz. A (se) acomoda, a (se) deprinde, a (se) obișnui. – Din fr. adapter, lat. adaptare.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ADAPTÁ, adaptez, vb. I. 1. Tranz. A transforma pentru a corespunde anumitor cerințe; a face potrivit pentru întrebuințare în anumite împrejurări; a face să se potrivească. 2. Tranz. și refl. (Biol.) A (se) transforma prin adaptare (2). 3. Refl. și tranz. A (se) acomoda, a (se) deprinde, a (se) obișnui. – Din fr. adapter, lat. adaptare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

adaptá (a ~) vb., ind. prez. 3 adapteáză
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ADAPTÁ vb. 1. v. aclimatiza. 2. a împământeni, a transplanta. (~ o instituție, un obicei.) 3. a adecva, a potrivi, (livr.) a apropria. (A ~ unui anumit scop.) 4. v. ajusta. 5. v. localiza.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A ADAPTÁ ~éz tranz. 1) A face să se potrivească; a potrivi. 2) (opere literare) A transpune dintr-un gen în altul. 3) A face să se adapteze. /<fr. adapter, lat. adaptare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ADAPTÁ mă ~éz intranz. 1) (despre plante, animale) A se obișnui cu climatul nou; a se aclimatiza; a se acomoda. 2) (despre persoane) A se obișnui cu noi condiții de viață; a se acomoda; a se aclimatiza. /<fr. adapter, lat. adaptare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ADAPTÁ vb. I. 1. tr. A transforma, a potrivi pentru a corespunde anumitor condiții, împrejurări etc. ♦ A ajusta, a potrivi. 2. refl. A se obișnui, a se deprinde. [< fr. adapter, cf. lat. adaptare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ADAPTÁ vb. I. tr. a transforma pentru a corespunde anumitor condiții. II. tr., refl. a (se) acomoda. (< fr. adapter, lat. adaptare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ADAPTÁ, adaptez, vb. I. 1. Tranz. A transforma pentru a corespunde anumitor cerințe; a face potrivit pentru întrebuințare în anumite împrejurări; a face să se potrivească. ♦ A ajusta o piesă la un tot; a monta. 2. Refl. A se acomoda. – Fr. adapter (lat. lit. adaptare).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

ADAPTÁ, adaptez, vb. I. 1. T r a n z. (De obicei Eu determinări introduse prin prep. «la ») A transforma, a modifica pentru a corespunde unor anumite cerințe; a face bun pentru întrebuințare în anumite împrejurări. O dată cu terminarea victorioasă a războiului antihitlerist, întreprinderi din acest sector industrial [al industriei metalurgice], afectate aproape în întregime producției de război s-au văzut mai mult decît oricare altă ramură industrială în fața necesității de a-și adapta utilajul la nevoi noi și de a începe fabricația de noi produse. GHEORGHIU-DEJ,,ART. CUV. 47 ◊ A face să se potrivească, să corespundă; a potrivi. Diversele procedee întrebuințate de d. Sadoveanu în transfigurările din această bucată [- Dumbrava minunată -] sînt adaptate perfect la scop. IBRĂILEANU, S. 14. ◊ (Cu privire la piese mecanice izolate) A ajusta, potrivind la un tot; a monta. Vom adapta un difuzor nou la aparatul de radio. 2. Refl. A se obișnui cu ceva, a se acomoda. Animalele și plantele care trăiesc permanent în tundră au fost nevoite să se adapteze la condiții foarte aspre de existență. GEOGRAFIA FIZ. 36.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink