ACUMINÁT, -Ă, acuminați, -te, adj. (Despre frunze, fructe etc.) Care se termină printr-un vârf lung și ascuțit. – Din fr. acuminé, lat. acuminatus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

ACUMINÁT, -Ă adj. (Despre frunze, fructe etc.) Terminat cu un vârf lung și ascuțit. [Cf. fr. acuminé, lat. acuminatus < acumen – vârf].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ACUMINÁT, -Ă adj. (bot.; despre organe) terminat cu un vârf lung și ascuțit. (< fr. acuminé, lat. acuminatus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ACUMINÁT, -Ă, acuminați, -te, adj. (Despre frunze, fructe etc.) Care se termină printr-un vârf lung și ascuțit. – Fr. acuminé (lat. lit. acuminatus).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

acuminát adj. m., pl. acumináți; f. sg. acuminátă, pl. acumináte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*acuminát, -ă adj. (lat. acuminatus). Bt. Frunză acuminată, frunză cu vîrfu ascuțit.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: În original, tipărit greșit: acumimat, -ă - LauraGellner